Iordanul curge invers!
În luna ianuarie creştinii sărbătoresc Boboteaza, în amintirea evenimentului petrecut la râul Iordan, prin care Iisus Hristos a primit botezul de la Sf. Ioan. Acesta este numit Botezătorul deoarece şi până la apariţia Mântuitorului pe malul râului, el îi boteza pe iudei şi îi îndemna să-şi schimbe viaţa printr-o curăţire sufletească. Mai mult, la Iordan, după botezul Domnului, taina de nepătruns pentru noi, oamenii, a Sfintei Treimi s-a dezvăluit într-o mică măsură prin apariţia porumbelului alb (ca prezenţă lămurită a Duhului Sfânt) şi ca glas al Tatălui Ceresc, glas care a fost auzit de toţi cei prezenţi – rămaşi înmărmuriţi.
De atunci – de aproape 2000 de ani – pe malul Iordanului are loc o procesiune la care participă mulţime mare de oameni. Vis à vis de malul israelian, pe pământul Iordaniei, despărţiţi doar de râul (lat de vreo 10 m) care este şi graniţă, alte sute de creştini prăznuiesc Boboteaza cu mare entuziasm.
Am fost martorul ocular al minunii „întoarcerii Iordanului”, chiar de Bobotează, moment în care se sfinţesc apele printr-o slujbă specială. De altfel, aghiazmă înseamnă chiar sfinţirea apei (din lb. greacă), iar apa sfinţită atunci, numită şi „aghiazmă mare”, ţine vreme îndelungată. Toţi cei prezenţi la Iordan ştiau aceste lucruri, şi manifestarea lor a fost una pe măsură. Imediat după slujbă, sub privirile Patriarhului şi delegaţiei sale, oamenii au sărit în apa deloc caldă (chiar dacă afară erau vreo 15 grade), să prindă crucea care a fost aruncată în mijlocul râului (1). În acelaşi timp, s-au eliberat porumbei albi, care au înconjurat fix de trei ori mulţimea, şi duşi au fost. Zarva crescuse pe malurile pline de trestie ale Iordanului, iar mulţimea pestriţă (rase, neamuri, porturi, obiceiuri etc.) se manifesta zgomotos. Cele câteva mii de suflete aşteptau înfrigurate minunea: „întoarcerea” râului înspre izvoare!
Unduirea umană se mai potolise niţel, unii începuseră chiar să plece ,eu însumi strângeam aparatele foto, când un glas jugulat de emoţie ne-a făcut să tresărim: „Iordanul, priviţi Iordanul!”. Într-adevăr, am rămas mut de uimire! Fiind la 2 metri de apă, am putut vedea perfect cum râul mâlos, care cursese până atunci imperturbabil de lin, a prins a fierbe. Dar cum? Exact între locul din amonte, în care Patriarhul Ierusalimului aruncase crucea, şi locul din aval, unde eram noi – şi unde se şi termina mulţimea pelerinilor adunată pe mal (3).
Aşadar, râul îşi tulburase curgerea exact pe o distanţă de 100 de metri. Mai sus, era perfect lin; după noi, la vale – neted ca-n palmă... Privind acest fenomen inexplicabil, aveai senzaţia unui uriaş fierbător pus pe fundul apei, care-i agita suprafaţa, într-o „fierbere” nemaipomenită. Aşadar, pentru ochiul meu, Iordanul nu a curs invers, ci a bolborosit pe loc, şi-a încreţit faţa – aşa cum o arată şi imaginile foto.
Vă imaginaţi ce vuiet, ce entuziasm a cuprins mulţimea! Oamenii s-au aruncat cu zecile în apă, alţii luau bidoane întregi, mulţi se rugau fierbinte, unii priveau în gol, amuţiţi .Pentru toţi cei prezenţi, a fost o zi de neuitat. Şi acest lucru se întâmplă la fel, punctual, de aproape două milenii! Aşa uiţi de oboseala zilei, de marşul prin deşert câţiva kilometri dus-întors (de unde se opresc autocarele), uiţi de sete sau foame. Pur şi simplu rememorezi fiecare imagine tulburătoare şi nu conteneşti să te gândeşti că ai fost martorul unei minuni care
s-a petrecut sub ochii tăi .
Autor: Răzvan Bucuroiu
Înainte de a intra în Marea Galileei, râul se află în graniţele Israelului (zonă disputată cu Siria) şi alcătuieşte hotarul vestic al Înălţimilor Golan. La ieşirea din mare, el formează graniţa naturală dintre Regatul Haşemit al Iordaniei la est şi Cisiordania la vest, care se află astăzi în Israel.
Locul Botezului Mântuitorului Hristos
De atunci – de aproape 2000 de ani – pe malul Iordanului are loc o procesiune la care participă mulţime mare de oameni. Vis à vis de malul israelian, pe pământul Iordaniei, despărţiţi doar de râul (lat de vreo 10 m) care este şi graniţă, alte sute de creştini prăznuiesc Boboteaza cu mare entuziasm.
Am fost martorul ocular al minunii „întoarcerii Iordanului”, chiar de Bobotează, moment în care se sfinţesc apele printr-o slujbă specială. De altfel, aghiazmă înseamnă chiar sfinţirea apei (din lb. greacă), iar apa sfinţită atunci, numită şi „aghiazmă mare”, ţine vreme îndelungată. Toţi cei prezenţi la Iordan ştiau aceste lucruri, şi manifestarea lor a fost una pe măsură. Imediat după slujbă, sub privirile Patriarhului şi delegaţiei sale, oamenii au sărit în apa deloc caldă (chiar dacă afară erau vreo 15 grade), să prindă crucea care a fost aruncată în mijlocul râului (1). În acelaşi timp, s-au eliberat porumbei albi, care au înconjurat fix de trei ori mulţimea, şi duşi au fost. Zarva crescuse pe malurile pline de trestie ale Iordanului, iar mulţimea pestriţă (rase, neamuri, porturi, obiceiuri etc.) se manifesta zgomotos. Cele câteva mii de suflete aşteptau înfrigurate minunea: „întoarcerea” râului înspre izvoare!
Unduirea umană se mai potolise niţel, unii începuseră chiar să plece ,eu însumi strângeam aparatele foto, când un glas jugulat de emoţie ne-a făcut să tresărim: „Iordanul, priviţi Iordanul!”. Într-adevăr, am rămas mut de uimire! Fiind la 2 metri de apă, am putut vedea perfect cum râul mâlos, care cursese până atunci imperturbabil de lin, a prins a fierbe. Dar cum? Exact între locul din amonte, în care Patriarhul Ierusalimului aruncase crucea, şi locul din aval, unde eram noi – şi unde se şi termina mulţimea pelerinilor adunată pe mal (3).
Aşadar, râul îşi tulburase curgerea exact pe o distanţă de 100 de metri. Mai sus, era perfect lin; după noi, la vale – neted ca-n palmă... Privind acest fenomen inexplicabil, aveai senzaţia unui uriaş fierbător pus pe fundul apei, care-i agita suprafaţa, într-o „fierbere” nemaipomenită. Aşadar, pentru ochiul meu, Iordanul nu a curs invers, ci a bolborosit pe loc, şi-a încreţit faţa – aşa cum o arată şi imaginile foto.
Vă imaginaţi ce vuiet, ce entuziasm a cuprins mulţimea! Oamenii s-au aruncat cu zecile în apă, alţii luau bidoane întregi, mulţi se rugau fierbinte, unii priveau în gol, amuţiţi .Pentru toţi cei prezenţi, a fost o zi de neuitat. Şi acest lucru se întâmplă la fel, punctual, de aproape două milenii! Aşa uiţi de oboseala zilei, de marşul prin deşert câţiva kilometri dus-întors (de unde se opresc autocarele), uiţi de sete sau foame. Pur şi simplu rememorezi fiecare imagine tulburătoare şi nu conteneşti să te gândeşti că ai fost martorul unei minuni care
s-a petrecut sub ochii tăi .
Autor: Răzvan Bucuroiu
Râul Iordanului
Datorită evenimentelor legate de istoria mântuirii ce au avut loc în preajma lui, Iordanul (Al Urdunn în arabă, Yarden în ebraică) este considerat de către creştini un râu sfânt.
Afluenţii săi, Hasbani şi Ayoun care izvorăsc din Liban, şi Banias şi Dan care izvorăsc de la poalele Muntelui Hermon, se unesc în nordul Israelului, aproape de chibuţul (ferma colectivă) Sede Nehemya şi formează Iordanul. Acesta coboară imediat printr-un curs de 75 km în Lacul Hula, mlăştinos, aflat puţin sub nivelul mării. După ce iese din lac, coboară şi mai mult, încă 25 km, şi intră în Marea Galileei.
După ce iese din mare, ultima porţiune a râului, numită Valea sau Ţinutul Iordanului, nu mai este atât de înclinată şi el începe să şerpuiască înainte de a se vărsa în Marea Moartă, care se află la 400 m sub nivelul mării şi nu are scurgere. Curgerea sa este atât de sinuoasă, încât întregul său curs are 130 de mile, în loc de 60 de mile cât ar avea dacă ar curge drept. În această regiune, primeşte încă doi afluenţi din est: Yarmouk şi Jabbok (sau Iavoc, locul unde s-a luptat Iacov cu îngerul şi i-a schimbat numele în Israil).
Din nefericire, începând din 1964, ţările riverane au început să construiască diguri şi canale care au abătut apele sale sau ale afluenţilor săi, fapt ce a afectat puternic ecosistemul Iordanului. Acesta şi-a redus mult dimensiunile, transformându-se într-un curent noroios, primeşte apă reziduală din Israel, Siria şi Iordania, iar vegetaţiei care creştea odinioară pe malurile sale i-a luat locul o vegetaţie salină.
De-a lungul secolelor, Iordanul a fost martorul multor evenimente minunate, dintre care cel mai important este Botezul Mântuitorului Hristos. Potrivit Evangheliei, Domnul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul ,,în Vitavara de ceea parte de Iordan, unde era Ioan botezând” (Ioan 1, 28). Acel loc a fost cunoscut sub mai multe nume: Betabara (Vitavara), Betania dincolo de Iordan, Enom (Ainon) aproape de Salim (Ioan 3, 23). Betania dincolo de Iordan nu trebuie confundată cu Betania aflată ca la 15 stadii depărtare de Ierusalim, satul unde locuiau Sfântul şi Dreptul Lazăr şi surorile sale.
Locul Botezului Domnului în Iordan este foarte aproape de Ierihon, Marea Moartă şi chiar de Ierusalim, aflându-se în apropierea dealului de unde Sfântul Prooroc Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc.
Ca în alte părţi din Ţara Sfântă, şi în preajma Iordanului, creştinii au ridicat lăcaşuri de închinăciune în amintirea evenimentelor mântuitoare. Astfel, pe malul Iordanului au fost construite bazine pentru botezarea celor dornici de aceasta; în plus, fiind o regiune deşertică, monahii au socotit-o un loc potrivit pentru ridicarea de mânăstiri şi chilii retrase, pentru viaţa pustnicească. Aşa se face că, în perioada bizantină, înflorit-a pustiul Iordanului ca şi crinul (potrivit Isaia 35, 1-2) de monahii şi pustnicii care se sălăşluiseră la locul Botezului Domnului şi în împrejurimi, slăvindu-L pe Mântuitorul Hristos şi pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Lui, Proorocul Ioan.
Mărturii istorice din primul mileniu creştin
Majoritatea informaţiilor despre sfintele locuri de la Iordan şi localizarea lor precisă se găsesc în relatările pelerinilor în Ţara Sfântă, în cărţile scriitorilor bisericeşti, în Tradiţia ortodoxă. Încă din secolul al III-lea, Origen a venit în Palestina pentru a călca pe urmele lui Hristos şi ale proorocilor. El este primul care a încercat să identifice locul Botezului Domnului şi a vorbit de Betania dincolo de Iordan.
La sfârşitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, Sfânta Împărăteasă Elena a traversat Iordanul şi a vizitat peştera unde a trăit Sfântul Ioan Botezătorul şi dealul de unde Proorocul Ilie a fost luat la cer. Scriitorii bizantini numesc acest ultim loc Dealul Ermon, precum spune şi Împăratul David: ,,Pentru aceasta îmi voi aduce aminte de tine din pământul Iordanului şi al Ermonului, din munte mic” (Psalmi 41, 8). În preajma acestor locuri, Sfânta Elena a construit o biserică în cinstea Sfântului Ioan Botezătorul.
Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea scria în dicţionarul său geografic, Onomasticon (circa 295 d.Hr.): ,,Ainon (Aenon) – lângă Saleim (Salim), unde boteza Ioan potrivit Evangheliei după Ioan. Locul este indicat până astăzi la a opta piatră de hotar (adică, 8 mile) de la Scythopolis către sud, lângă Salim şi Iordan”. Fericitul Ieronim vorbeşte şi el de Betabara.
În cronica sa Itinerarium Burdigalense sau Itinerarium Hierosolymitanum, pelerinul anonim din Bordeaux, care a călătorit în Ţara Sfântă în anii 333-334, notează: ,,La cinci mile (cinci mile romane, adică 7400 m) de Marea Moartă, lângă Iordan, este locul unde Domnul a fost botezat de Ioan şi deasupra malului îndepărtat al aceluiaşi loc este dealul de unde Ilie a fost ridicat la cer”.
De asemenea, monahia Egeria, despre care am amintit la minunea Sfintei Lumini, în pelerinajul ei de 3 ani în Ţara Sfântă între anii 381-384, a ajuns şi la Iordan şi scria despre ,,oraşul regelui Melchisedec, Salem”: ,,Apoi mi-am amintit că, potrivit Scripturii, lângă Salem boteza Ioan la Aenon (Ioan 3, 23). Astfel că am întrebat dacă este departe locul. ‘Aici este’, a spus preotul, ‘la 200 de yarzi de aici. Dacă vrei, putem merge acolo. De la acel izvor, satul are apa minunată pe care o vezi’. Am mers. Ne-a condus, de-a lungul unei văi, la un izvor de apă. Era un fel de bazin în faţa izvorului, unde se pare că Sfântul Ioan boteza. ‘Această grădină’, a spus preotul, ‘este cunoscută în greacă ca Cepos tou Agiou Ioanni, sau Grădina Sfântului Ioan. Mulţi fraţi, monahi din diferite părţi călătoresc aici pentru a se îmbăia în acest loc’ ”.
Într-o cronică din prima jumătate a secolului al VI-lea (circa 530), descoperită în 1864, De situ Terrae Sanctae, arhidiaconul Teodosie menţiona acelaşi loc al botezului: ,,Unde Domnul a fost botezat, dincolo de Iordan, este un mic munte numit Ermon. Acolo a fost Sfântul Ilie ajuns din urmă. Sunt cinci mile de la locul unde a fost botezat Domnul până la vărsarea Iordanului în Marea Moartă”.
Teodosie este primul care vorbeşte despre o biserică de formă pătrată la Râul Iordan, construită la sfârşitul secolului al V-lea de împăratul bizantin Anastasie (491-518), întru pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul: ,,La locul unde Domnul meu a fost botezat este o coloană de marmură, în vârful căreia a fost aşezată o cruce de fier. De asemenea, este Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost construită de împăratul Anastasie. Ea stă pe piloni mari, care sunt suficient de înalţi pentru perioadele când Iordanul se revarsă. Aici vieţuiesc monahi”. Şi alţi pelerini menţionează coloana de marmură cu crucea de fier, amplasată chiar în albia râului, pentru a marca locul Botezului Domnului.
În anul 570, Antoninus din Piacenza călătorea spre Ţara Sfântă. El descrie în Itinerarul său împrejurimile Iordanului şi crucea care exista în râu: ,,Am prăznuit Epifania (adică, Botezul Domnului) la Iordan. La locul unde Domnul a fost botezat, există un obelisc înconjurat de un gard, şi în apă, unde râul s-a întors înapoi în albia sa, este o cruce de lemn. Pe ambele maluri sunt trepte de marmură care conduc la râu”.
Astfel, el arată că, în secolul al VI-lea, avea loc o mare sărbătoare la Iordan, de Botezul Domnului. De altfel, Antoninus este primul care notează că locul botezului era în apropierea Mânăstirii Sfântului Ioan: ,,Nu foarte departe de Iordan unde a fost botezat Domnul, există Mânăstirea Sfântului Ioan, foarte mare; în ea există două hanuri pentru pelerini”.
Tot el vorbeşte despre alte minuni petrecute în acele locuri sfinte: ,,Apoi am ajuns la locul unde Domnul a hrănit cinci mii de oameni cu cinci pâini (potrivit Matei 14, 15 şi următoarele). Este o câmpie largă cu crânguri de măslini şi palmieri, şi de acolo am sosit la locul unde a fost botezat Domnul. Acesta este locul unde fiii lui Israil au trecut râul (potrivit Isus Navi, 3) şi, de asemenea, locul în care proorocii şi-au pierdut securea (potrivit IV Împăraţi 6, 5) şi de unde Ilie a fost luat la cer (potrivit IV Împăraţi, 2). În acel loc este ‘micul deal Ermon’ pomenit în psalm. La 7 dimineaţa, la poalele muntelui se formează un nor, deasupra râului, care soseşte la Ierusalim la răsărit deasupra Bisericii de pe Sion şi Bisericii Învierii, Bisericii Sfintei Maria şi Sfintei Sofia (odinioară pretoriul unde a fost judecat Hristos).
Peste aceste locuri, roua cade asemenea unei ploi, iar cei bolnavi o adună. În bolniţe, toată mâncarea este gătită în ea şi pretutindeni unde cade această rouă multe boli se tămăduiesc. Căci aceasta este roua despre care cântă psalmistul: ,,Ca roua Ermonului, ce se pogoară pe Munţii Sionului” (Psalmi 132, 3). În acea parte a Iordanului este izvorul unde Sfântul Ioan obişnuia să boteze, care este la două mile de Iordan, iar Ilie a fost în acea vale unde corbii îi aduceau lui pâine şi carne. Întreaga vale este plină de pustnici”.
Au Misia mea toti oamenii de la Dreptul si sf.Lazar eu pe a sfantului si lumii credincioase la fel toti pomenitii mei 1900-vesnic.
RăspundețiȘtergereAu creierul meu la Robot cu seria mea genetica Securitatea aici judet si IPJ la fel filare/bobinaj corect de 10, 1982-vesnic.R.M cnp vesnic numar de cod 0000,vesnic.
RăspundețiȘtergere