Albinele simt puterea divina – O minune vie

În regiunea Kapandriti, prin apropiere de Atena, un lucru minunat se întâmplă. Cu zece ani în urmă, un apicultor devotat pe nume Isidoros Țiminis s-a gandit sa puna într-unul dintre stupii pe care-i ingrijea o icoană a Răstignirii lui Dumnezeu. Curând după aceea, când a deschis stupul, el a fost uimit că albinele au arătat respect și devotament față de icoana după ce si-au “ceruit” fagurele lăsând descoperite fața și trupul Domnului. De atunci, în fiecare primăvară, el pune în stupi icoanele Mântuitorului, a Maicii Domnului și a sfinților, iar rezultatul este întotdeauna același.

După ce a adus o pictogramă creata manual de la o mănăstire, care a reprezentat Golgota cu trei cruci, albinele au “brodat” cu ceara întreaga suprafață a compoziției, lăsând-o astfel incat să percepem în mod clar Crucea si Corpul lui Hristos în timp ce tâlharul de pe crucea din stânga a fost acoperit cu un strat gros de ceara.

Ultima dată a pus intr-un stup o icoană a Sf. Ștefan martir și Arhidiacon. După cum puteți vedea din imaginea pe care o publicam aici, intreaga icoana este îmbrăcată în ceară de albine, lasand descoperit chipul și trupul său.

Minunea de la botezul ortodox al unei catolice

Dovadă incontestabilă că nu există Sfinte Taine înafara Ortodoxiei: Minunea de la botezul ortodox al unei catolice

În Statele Unite ale Americii, mai precis in statul New Mexico, doi catolici, soţ şi soţie au dorit să devină ortodocşi. Preoții le-au spus că se poate face prin botezul cu trei afundări sau doar prin citirea exorcismelor şi mirungere. Ea a ales botezul prin întreita afundare şi s-a botezat prima. Bărbatul a ales doar să i se citească lepădările.
Cineva a făcut poze cu “botezul” lor și iată ce a văzut, atunci când fotografiile au fost tipărite!

În fotografii se vede cum chipul bărbatului după primirea mirungerii este un chip obişnuit, iar chipul soţiei sale, aflată în stânga sa, este luminos aşa cum descriu Sfinţii Părinţi sufletul omului după primirea Sfintei Taine a Botezului. Există varianta şi că soţul s-ar fi botezat, dar prin turnare. Oricum ar fi, minunea săvârşită cu această femeie este o dovadă că papistaşii nu au Botez, ca de altfel nu au nicio sfântă taină, ei fiind înafara Bisericii. Iar dacă acel bărbat a fost “botezat” doar prin turnare este evident că doar botezul prin întreita afundare este valabil, iar ce se practică de unii preoţi, adică stropire sau turnare, nu se poate numi botez şi săvârşesc un păcat enorm că privează pe oameni de Sfântul Botez.
Reamintim Canonul 50 Apostolic, care ne spune cum trebuie săvârşit Sfântul Botez:

Botezul se săvârşeşte prin trei afundări

Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească.
Pentru că nu a zis Domnul: întru moartea mea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Arca lui Noe a fost descoperita !

Muntele Ararat - Arca lui Noe

Mareste imaginea.

Muntele Ararat este un lant muntos aflat la granita dintre Turcia si Armenia, renumit mai ales pentru mentionarea lui biblica. Astfel, in episodul biblic in care se relateaza potopul din vremea lui Moise, citim: "Dupa o suta cincizeci de zile, a inceput a se scurge apa de pe pamant si a se imputina. Iar in luna a saptea, in ziua a douazeci si saptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Muntii Ararat. Apa a scazut mereu, pana in luna a zecea; iar in ziua intai a lunii a zecea s-au aratat varfurile muntilor" (Facere 8, 3-5).

Muntele Ararat, alcatuit din varfurile "Araratul Mare", avand o altitudine de 5.165 metri, si "Araratul Mic", cu o altitudine de 3.896 metri, este un vulcan stins (ultima eruptie a avut loc in anul 1840), asezat in Podisul Anatoliei, pe teritoriul Turciei, foarte aproape de granita cu Armenia si Iran. Muntele Ararat este cel mai inalt munte din Turcia, iar sub numele de "Masis", el este cunoscut si ca simbol national al Armeniei.

Muntele Ararat - Arca lui Noe

Potrivit marturiei biblice mai sus amintite, Muntele Ararat este considerat drept locul unde s-ar fi oprit Arca lui Noe, dupa incetarea potopului si retragerea treptata a apelor. Pe langa Sfanta Scriptura, referinte despre potopul din vremea lui Noe, precum si Muntele Ararat, sunt prezente in "Epopeea lui Ghilgames" si in Coran.

Potrivit datelor biblice, arca lui Noe era o constructie simpla, paralepipedica, construita din lemn de chiparos, tencuita cu smoala pe ambele parti, lata de aproximativ 23 de metri, lunga de 140 de metri si inalta de alti 14 metri; ea avea un singur geam, de mici dimensiuni, si o singura usa, aflata la jumatate. La randul ei, "Epopeea lui Ghilgames" aminteste de un potop universal si de arca eroului Utnapistim, construita insa sub forma unui cub cu latura de 60 de metri.

Potrivit marturiei preotului babilonian Beresos (475 i.Hr), consemnata si de istoricul iudeo-roman Iosif Flavius, unele ramasite ale Arcei lui Noe puteau fi aflate inca pe culmea abrupta a unui munte, numit de el "muntele kurzilor". Totodata, mai multe fragmente ale acesteia puteau fi gasite in unele locasuri armene din vremea sa.

De-a lungul vremii, Muntele Ararat a constituit o atractie constanta in lumea arheologilor si a savantilor biblici. Astfel, in cautarea Arcei lui Noe, pe culmile abrupte ale acestui munte au fost efectuate nenumarate calatorii si expeditii de cercetare.

Astfel, in anul 1670, un cercetator olandez, anume Jan Struys, a intreprins o expeditie pe renumitul munte, in cautarea celebrei Arce; cu aceasta ocazie, el a intalnit un pustnic, care i-a daruit o cruce de lemn, confectionata din lemnul Arcei, potrivit marturiei aceluia. In anul 1840, manastirea armeana care sustinea ca poseda ramasite din Arca lui Noe a cazut prada unui incendiu, pierzandu-se astfel orice posibila urma a Arcei.

In anul 1856, trei cercetatori britanici au efectuat o calatorie pe Muntele Ararat, cu dorinta declarata de a anula "mitul" despre Arca lui Noe. Se marturiseste ca cei trei exploratori au gasit Arca, insa au ascuns descoperirea, sustinand mai departe inexistenta unui potop universal. Dupa moartea celor trei, descoperirea lor a fost aflata. Potivit insemnarilor acestora, jumatate din Arca se afla sub un ghetar, iar jumatate sub apele unui lac alpin.

In cautarea Arcei lui Noe au mai pornit si altii, dintre care cei mai de seama, potrivit descoperirilor facute, au fost urmatorii: tanarul armean George Ucell, care a pornit intr-o expeditie roditoare, intre anii 1902-1904; expeditia celor 150 de rusi, efectuata in anul 1916, la ordinul tarului rus Nicolae al II-lea; francezul Navarra, in urma mai multor expeditii, efectuate intre anii 1952-1954, a descoperit sub gheata o bucata mare de lemn negru. Ultima dintre descoperiri a fost si cea mai uimitoare, muntele fiind renumit pentru lipsa lui de copaci.

In anul 1972, un satelit lansat de NASA a surprins unele imagini detaliate ale Muntelui Ararat, imagini realizate cu precadere in zona mentionata de exploratorii amintiti. Rezultatul a fost uimitor: un contur nefiresc, masiv si de forma paralelipipedica, aflat la altitudinea de 4.000 de metri.

Una dintre ultimele expeditii efectuate in vederea aflarii Arcei lui Noe, condusa de un grup de cercetatori chinezi si turci, a scos la lumina o structura uriasa de lemn, aflata intr-un vechi ghetar, aproape de varful muntelui. Structura imensa, construita din barne de lemn, imbinate intre ele, este compartimentata si nu se aseamana cu nici o forma de locuinta umana. In urma datarii lemnelor cu C14 (carbon radioactiv), s-a constatat ca acestea au o vechime de aproximativ 4.800 de ani, datand cam din perioada in care se crede ca a avut loc potopul universal.

De ani de zile, arheologi amatori sau profesionisti cauta resturile acestei corabii.
Entuziasmul lor a crescut, dupa ce un ofiter turc a facut mai multe fotografii aeriene, in care se poate distinge forma unui obiect ciudat, in varful Muntilor Ararat, in anul 1960.

Un medic American, Ron Wyatt, arheolog amator, a facut din gasirea Arcei lui Noe scopul vietii sale. El a plecat in Turcia, unde a inceput cercetarile, alaturi de cei doi fii ai sai.
Echipa lor a descoperit, la o inaltime de 1.935 metri, resturile fosilizate ale unui obiect facut din lemn, care puteau proveni de la o corabie.
Doi ani mai tarziu, in anul 1986, autoritatile din Turcia au declarat oficial ca este vorba de Arca lui Noe.
Anul trecut, un grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice a anuntat la randul sau ca ramasitele gasite in varful muntelui sunt ale Arcei lui Noe.

Pe urmele „Iesirii din egipt” - I

Egiptul... prin ochii mei

Pe urmele „Iesirii din egipt” cu Ron Wyatt (1) Posted by Dana Florea on Thursday, December 9, 2010 Under: religie Desi nu sunt adepta pps, si nu intentionez sa incarc blogul cu productii pps care nu-mi apartin, voi incepe prin a pune aici fisierul care m-a determinat sa fac mai multe investigatii privind Iesirea. Exodul

Traditional, locul de trecere a Marii Rosii este undeva in Golful Suez in ciuda faptului ca aici nu exista munti, zona fiind complet plana si mult diferita de descrierea biblica. De altfel un popas beduin cu cateva puturi de apa..este indicat ca fiind locul de trecere a Marii Rosii.  Ipoteza e sustinuta de credinta ca Muntele Sinai este in Peninsula Sinai dar tot Biblia este cea care specifica contrariul in Galateni 4:25 „Muntele Sinai din Arabia”.

Ron Wyatt a pornit de la ipoteza veridicitatii Bibliei si exactitatea descrierilor Vechiului Testament coroborate cu alte lucrari ale istoricilor vremii; prin deductie logica si o extraordinara inspiratie a refacut drumul Exodului iar dovezile multiple pe care le-a gasit pe parcurs i-au confirmat teoriile.

Cand poporului lui Israel i s-a permis sa plece dupa vizita „ingerului mortii” toti si-au parasit casele din Rameses (Goshen) s-au adunat la Sucot/Succoth (foarte aproape) si au purces la drum. Desi inca neconfirmata oficial Succoth trebuia sa fie un loc suficient de larg pentru a permite strangerea unui numar atat de mare (milioane) de oameni si animale, iar un loc numit "Tharu", T'aru"/"Takut," pare sa se potriveasca exact decrierii.
In cartea "Life in Ancient Egypt" Adolf Erman descria importanta militara a Istmului Suez pentru Egiptul antic, fiind fortificat inca din vechime si a carui fortareata renumita, T’aru-era punctul de plecare pentru expeditiile militare din Siria.
Linia fortificatiilor care tinea la distanta beduinii dateaza din perioadata Regatului de Mijloc este inca vizibila iar un pod construit peste canalul care lega istmul de lacuri a fost fortificat de ambele parti.
Taru se afla langa Delta aproape de "Rameses” unde locuiau evreii. Moise cunostea bine Tharu si cel mai probabil aici si-a adunat si organizat poporul. Au parasit Egiptul asa cum se cuvine trecand de linia fortificatiilor, dupa cum le promisese Domnul.
"...Copiii lui Israel au iesit inarmati din Tara Egiptului”Iesirea13:18
 „ Au plecat din Sucot si au tabarat la Etam la marginea pustiei”Iesirea13:20

Urmatorul reper al calatoriei lor a fost Etham/Etam –la marginea salbaticiei, acea pustie precis descrisa tot in Iesirea 13:18, Salbaticia Marii Rosii, zona muntoasa, arida din mijlocul si sudul Pen. Sinai. De altfel, aceasta era o ruta comuna la vremea respectiva, folosita de armata si de caravane si se numea „Ruta de Sud”. Era folosita pentru ca era mult mai sigura decat calatoriile de-a lungul coastei unde traiau Filistinii.
Se crede ca Etham nu reprezenta o anumita locatie ci mai curand o arie geografica in partea nordica a Golfului Aqaba. Deductia vine tot in urma lecturarii Bibliei, pentru ca desi traversasera marea evreii se aflau inca intr-o zona numita Etham/Etam.

" Au pornit dinaintea Pi-Hahirotului si au trecut prin mijlocul marii inspre pustie, au facut un drum de trei zile in pustia Etamului si au tabarit la Mara." Numeri 33:8

Cand se aflau in tinutul Etham pe malul vestic al marii Dumnezeu ii spune lui Moise:
" Spune copiilor lui Israel sa se intoarca, sa tabarasca inaintea Pihahirotului intre Migdol si mare, aflat in fata cu Baal Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabariti, langa mare. Faraon va zice despre copiii lui Israel: s-au ratacit prin tara; ii inchide pustia" Iesirea 14:2-3
Deductia logica este ca pentru a fi inchisi intr-un loc evreii trebuie sa fi calatorit printr-un sistem de vaduri/canioane cu munti foarte inalti care sa dea impresia ca sunt prinsi intre ele si fara scapare. Si toate acestea inainte de trecerea marii. Cunoscand acestea, Ron a cautat o zona potrivita descrierii si la capatul careia sa se afle un mal ori o plaja suficient de larg pentru a gazdui 2-3 milioane de oameni si vitele lor. Astfel, a gasit o plaja uriasa in Golful Aqaba, la Nuweiba, la care se poate ajunge numai printr-un lung sistem (18 mile) de canioane.

„Dupa ce a lasat Faraon pe popor sa plece , Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care da in tara Filistenilor macar ca era mai aproape ; caci a zis Dumnezeu: „S-ar putea sa-i para rau poporului vazand razboiul si sa se intoarca in Egipt” ci Dumnezeu a pus pe popor sa faca un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Rosie...” Iesirea13: 17-18

Deci din Etam, la marginea desertului, au schimbat directia dinspre nord (care ar fi fost mai scurta) spre sud printr-un sistem de vaduri care probabil le parea evreilor ca un imens labirint ce le permitea calatoria numai inainte. La capatul labirintului se afla o uriasa plaja si marea. Armata faraonului intra prin aceleasi vaduri dar odata iesita la capat este oprita in inaintarea ei de Dumnezeu din stalpul de foc.

In Nordul plajei Nuweiba sunt ruinele unei fortarete antice egiptene, dovada a faptului ca Sinaiul era in intregime controlat de Egiptul Antic. De altfel, in noiembrie 2010 autoritatile saudite anuntau descoperirea primelor artefacte care sugereaza extinderea Regatului Egiptean pana in Arabia Saudita, in timpul Dinastiei 18.

Potrivit descrierilor biblice Migdol este fie denumirea muntilor din vestul plajei fie a unor turnuri de observatie plasate pe acestia. Un fapt plauzibil avand in vedere ca Egiptul avea asemenea avant-posturi in toata peninsula iar in aceasta zona ar fi avut vedere directa la navele care se apropiau de Golful Aqaba. De altfel este consemnata semnalizarea intre avant-posturi folosita de egiptenii antici prin reflexia luminii ziua sau foc noaptea si este foarte probabil ca astfel faraonul sa fi aflat unde exact se aflau Moise si poporul lui.
In Sud muntii se intindeau pana la mare nefacand posibila nici o trecere. Inapoi nu mai era cale de intoarcere pentru ca erau urmariti de armata egipteana. Dumnezeu ii adusese intr-un punct in care numai El ii putea salva.

"Moise a raspuns poporului: nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia pe care ii vedeti azi nu-i veti mai vedea niciodata....Moise si-a intins mana spre mare si Domnul a pus marea in miscare printr-un vant dinspre rasarit care a suflat cu putere toata noaptea ; el a uscat marea si apele s-au despartit in doua. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul marii ca pe uscat si apele stateau ca un zid la dreapta si la stanga lor. (Iesirea 14:13, 21, 22).

Pe malul opus, in Arabia Saudita se afla o alta structura antica, fortareata templu dedicata zeului Baal, probabil Baal Tefon-ul biblic.

Intrebarea pusa de multe ori este aceea daca locul indicat de Wyatt nu este totusi mult prea indepartat pentru a putea fi parcurs in doar 7 zile? In 1967 liderul militar, Moshe Dyan a marsaluit cu trupele sale de la Nuweiba in Suez in numai sase zile in conditiile in care a campat noaptea. Israelitii nu au oprit asa cum au facut trupele lui Moshe Dyan ci au mers zi si noapte cu ajutor divin.

" Domnul mergea inaintea lor, ziua intr-un stalp de nor, ca sa-i calauzeasca pe drum, iar noaptea intr-un stalp de foc, ca sa-i lumineze pentru ca sa mearga si ziua si noaptea" Iesirea 13:21
" Ati vazut ce am facut Egiptului si cum v-am purtat pe aripi de vultur si v-am adus aici la Mine” Iesirea 19:4     
Aripile de vultur despre care vorbesc Scripturile desemneaza viteza mare cu care s-au deplasat.

In 1978, in timpul ocupatiei israeliene a Sinai-ului, cand Ron a vizitat plaja Nuweiba pentru intaia oara a gasit o coloana in stil fenician partial culcata in apa. Inscriptiile fusesera indepartate ori erodate. Mai tarziu el avea sa descopere o coloana similara pe malul celalalt in Arabia Saudita doar ca acolo inscriptiile in ebraica erau inca vizibile si faceau referire la "Mizraim(Egipt), Solomon, Edom, Moarte, Faraon, Moise, Yahweh" . Wyatt credea ca regele Solomon a ridicat cele doua coloane pentru a comemora miracolul  trecerii Marii Rosii.

Coloana din Sinai a fost montata de soldatii israelieni intr-o baza de ciment in timp ce coloana descoperita in Arabia Saudita a fost indepartata (in locul ei fiind infipt steagul KSA)  in urma neintelegerilor ulterioare intre Ron si sauditi privind data inceperii sapaturilor aprofundate in zona.

"In straja diminetii, Domnul din stalpul de foc si de nor s-a uitat spre tabara egiptenilor si a aruncat invalmasala in tabara egiptenilor. A scos roatele carelor si le-a ingreuiat mersul. .. Moise si-a intins mana spre mare . Si inspre dimineata marea si-a luat iaras repeziciunea cursului si la apropierea ei egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii . Apele s-au intors si au acoperit carele calaretii si toata oastea lui Faraon cari intrasera in mare dupa copiii lui Israel; niciunul macar n-a scapat." Iesirea 14:24,25, 27, 28

In 1978, Ron Wyatt asistat de fiii sai efectueaza cateva scufundari in zona si fotografiaza numeroase roti de care acoperite de corali, oase umane si cai.
Inecarea intregii armate egiptene in Marea Rosie nu putea ramane un eveniment nesemnificativ iar confirmarea lui nu face decat sa demonstreze autenticitatea Bibliei.
De-a lungul anilor multi scufundatori au cautat in zadar artefacte in Golful Suez pentru a verifica povestea biblica. Scufundari repetate intre 18m si 60m pe o raza de 2.5 km au indicat prezenta partilor de care imprastiate pe fundul marii inspre coasta saudita.
Ron a gasit pe fundul marii 3 roti aurite cu patru spite, roti cu 6 si cu 8 spite.  De altfel forma ciudata a coralilor din zona a fost cauza numeroaselor speculatii neincurajate de fundatia Wyett care recomanda prudenta in afirmatii intrucat nu orice franturi de coral sunt ramasite ale carelor armatei egiptene (pana astazi  fiecare scufundator curios care a explorat zona a afirmat ca a vazut in adancuri roti de care faraonice).

Cert este faptul ca rotile aurite fotografiate de Wyatt si-au pastrat forma distincta datorita faptului ca pe aur nu se pot forma corali. Totusi nu au putut fi scoase la suprafata datorita fragilitatii si a lemnului dezintegrat din interior. Ron a ridicat din adancuri o roata cu 8 spite pe care a trimis-o  la Cairo directorului Antichitatilor Egiptene de la acea data Dr Nassif Mohammed Hassan. Dupa examinare acesta o dateaza in jurul anului 1446 BC - Dinastia 18 precizand ca rotile cu 8 spite au fost folosite numai in timpul acestei dinastii care i-a avut ca reprezentanti pe RamsesII si Tutmes. Acest fapt confirma plasarea (de catre mai multe surse) Iesirii in timpul Dinastiei 18. Unul din carele acoperite de corali, filmate in zona saudita este aproape identic cu cele gasite in mormantul lui Tutankamon si aflate in Muzeul de Egiptologie de la Cairo.
Prezenta mai multor tipuri de care militare (cu 4, 6, 8 spite) este explicata clar in Biblie in episodul pregatirilor de urmarire a israelitilor:

"Faraon si-a pregatit carul de razboi si si-a luat oamenii de razboi cu el. A luat 600 de care de lupta cu oameni alesi si toate carele Egiptului, in toate erau luptatori” Iesirea 14:6,7 Versetul indica foarte clar faptul ca Faraonul a adunat toate carele din Egipt, prezente la acea data.

Oasele mineralizate descoperite la situl trecerii Marii sunt si ele dovezi mute ale miracolului separarii apelor. Unul din oase a fost prelevat si testat la Departamentul de Osteologie a Universitatii din Stockholm: este vorba despre un femur uman al unui barbat de 165-170 cm inaltime. Din pacate, fosilizarea (inlocuirea substantei sale cu minerale si corali) nu a permis datarea cu carbon insa osul a fost declarat evident antic.
Nu au mai fost scoase din apa nici un fel de artefacte din zona iar autoritatile egiptene au interzis ridicarea la suprafata a oricaror „descoperiri” motiv pentru care semnele de intrebare se vor pastra mult timp de acum inainte.

Podul marin

Probabil cea mai tulburatoare descoperire ramane insa podul subacvatic aflat intre plaja Nuweiba si malul Saudit.
Golful Aqaba este foarte adanc - in anumite locuri peste o mila (1,600 m) adancime. Chiar daca marea ar fi secat calatoria pe fundul ei ar fi fost imposibila datorita malurilor abrupte. Exista o singura exceptie, linia intre Nuweiba si tarmul opus din Arabia Saudita. De pe plaja, linia tarmului egiptean coboara usor intr-o panta de 45 grade  la fel si in partea saudita. Daca evreii ar fi incercat sa treaca marea prin alta parte acest lucru ar fi fost imposibili pt ca s-ar fi scufundat imediat. Nu intamplator trecerea Marii Rosii este un episod miraculos, profetii descriind marea „..apele adancului celui mare....adancimile marii...”(Isaia 51:10)
  
Distanta dintre Nuweiba si Arabia Saudita este de 11 mile (18 km) iar adancimea cea mai mare a podului subacvatic este in anumite locuri de 800 metri, motiv pentru care nici un egiptean nu putea supravietui pravalirii apelor.

Primele masuratori au fost facute de o echipa de profesionisti care au folosit sonare de adancime de ultima ora  "Simrad CE32 Chart Plotter" si GPS  (Global Positioning System) pentru realizarea unei topografii a fundului marii. Podul submarin descoperit seamana foarte mult cu poteca din mijlocul marii despre care vorbeste Biblia  „...un drum pe mare si o carare pe apele cele puternice”(Isaia 43:16)
Noile date privind topografia marina a zonei indica faptul ca poteca marina e mai lata si mai putin adanca decat se crezuse initial, iar diferenta de nivel fata de fundul marii marcanta. Ultimele date obtinute de fundatia Wyatt sunt cele ale National Geophysical Data Center, Boulder, Colorado.
Din pacate tensiunea din regiune intre sauditi, israelieni, iordanieni si egipteni a limitat cerectarile iar cunostinetle privind planseul golfului sunt reduse. O data cu noile cooperari interstate in vederea promovarii turismului in zona, exista planuri de extindere a unor programe de cercetare si in zona putin cunoscuta a Golfului Aqaba, moment in care am putea asista la uluitoare declaratii.

(Va urma)

Pe urmele "Iesirii din Egipt" II

Egiptul... prin ochii mei

Pe urmele "Iesirii din Egipt" cu Ron Wyatt (2) Posted by Dana Florea on Sunday, December 12, 2010 Under: religie Traditionalul Munte Sinai Zona a fost proclamata ca fiind Muntele lui Moise de catre imparateasa Elena, mama lui Constantin cel Mare. Locatia traditionala din peninsula Sinai a fost realizata la 2.000 ani dupa Exod in anul 527 e.n cand imparatul Iustinian a declarat-o, acolo unde Elena ridicase o mica biserica cu doua secole mai devreme (The Interpreter's Dictionary of the Bible, 1962, p. 376.) „Nu exista o traditie ebraica privind localizarea geografica a Mt. Sinai; pare ca locatia exacta era deja obscura in perioada monarhului. Ermitii si calugarii crestini din Egipt care se stabilisera in Sinai incepand cu sec 2 e.n au depus eforturi pentru a identifica locul Exodului astfel incat toti credinciosii sa aiba un loc de pelerinaj. Astfel, identificarea Mt Sinai cu Jebel Sirbal langa oaza Firan ori cu Jebel Musa, incepe inca din secolul 4 e.n". (The Jewish Encyclopedia, Vol. 14, p. 1599.) In 1761-1767, Von Haven, membru al unei expeditii daneze la sit-ul traditional avea sa consemneze : "Am observat mai devreme ca nu ne puteam afla langa Muntele Sinai. Manastirea (Sf Ecaterina) se afla intr-o vale ingusta  insuficienta si pentru camparea unei armate de dimensiuni medii cu atat mai putin a celor 600.000 barbati  pe care Moise ii avea cu el, care impreuna cu femeile si copiii ar insuma peste 3 milioane suflete.”Arabia Felix: The Danish Expedition of 1971-1767, by Thorkild Hansen Peninsula Sinai traditional se afla sub controlul egiptenilor fiind teritoriu al Egiptului Antic. O abundenta de dovezi indica faptul ca Egiptul controla Sinaiul in timpul Iesirii datorita mineritului intensiv care se desfasura aici. Anunturile despre noile fortificatii descoperite in zona sunt frecvente (cea mai mare fortareata din Sinai fiind descoperita relativ recent- mai 2009). Peninsula nu este populata decat in zona oazelor si a statiunilor de la mare. In lucrarea sa "Arabia si Biblia" James Montgomery, afirma ca: "...zona pana la Golful Elanitic (Aqaba) a apartinut intotdeauna Egiptului , ea fiind numita de arabi Msr, (Misraim, Egypt)." Descrierea Biblica a Muntelui Sinai Dupa descoperirile din Golful Aqaba  Ron a mers pe ipoteza logica, potrivit careia Muntele Sinai se afla in Arabia. Dar unde in Arabia? Biblia ne arata ca Muntele Sinai se afla in Midian iar zona la care face referire Wyatt a purtat intotdeauna denumirea de Midian, ea si astazi fiind numita Madyan (transcrierile numelor/denumirilor din lb araba presupun o mare flexibilitate intre vocale astfel incat acelasi cuvant poate fi retranscris in mai multe variante in care vocalele par interschimbabile).  Din analiza textului biblic mai rezulta si faptul ca locul unde Moise a vorbit cu Domnul prin intermediul tufei in flacari se afla „in spatele desertului” motiv pentru care Ron a cautat un munte in partea de Est a Golfului Aqaba.   Candidatul perfect era Jebel el Lawz. Hartile indicau o intindere semicirculara in mijlocul unui desert vast si un spatiu larg de campare pentru cateva milioane de oameni si animale iar la 10-15 mile distanta exista o oaza (orasul Al Bad) care probabil apartinea socrului sau Ietro. " Muntele Sinai era tot numai fum pentru ca se pogorase Domnul pe el in mijlocul focului. Fumul acesta se inalta ca fumul unui cuptor si tot muntele se cutremura cu putere".Iesirea 19:18 " Tot poporul auzea tunetele si sunetul trambitei si vedea flacarile muntelui care fumega. La privelistea aceasta poporul tremura si statea in departare Iesirea 20:18 Jebel el Lawz este cel mai inalt varf din NV Arabiei Saudite, un munte cu vai generoase care puteau adaposti si proteja un numar urias de suflete, dar cel mai izbitor este aspectul sau. Varful inalt e negru precum carbunele iar contrastul cu restul stancilor din jur este marcant. Un alt fapt interesant in sustinerea teoriei lui Ron este acela ca beduinii locului numesc muntele Jebel Musa (Muntele lui Moise) o informatie transmisa verbal din generatie in generatie intre oamenii locului. „Sa-Mi ridici un altar pe pamant, pe care sa-ti aduci arderile de tot si jertfele de multamire, oile si boiii. In orice loc in care Imi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine si te voi binecuvanta. Daca-Mi vei ridica un altar de piatra sa nu-l zidesti din pietre cioplite ; caci cum iti vei pune dalta in piatra o vei pangari. Sa nu te sui la altarul meu pe trepte ca sa nu ti se descopere goliciunea inaintea lui”. Iesirea 20:24-26. „Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis de dimineata, a zidit un altar la poalele muntelui si a ridicat 12 pietre pentru cele 12 semintii ale lui Israel.” Iesirea 24:4 La poalele muntelui se afla mai multe vestigii printre care Ron si echipa sau au identificat: un altar cu pietroglife (altarul vitelului de aur), ramasite ale celor 12 coloane , un altar mare chiar la baza muntelui si numeroase bucati de marmura care constituiau stalpii. Structura fusese distrusa dar ramasite ale coloanelor inca stateau imprastiate in zona. Beduinii locului au povestit ca altarul fusese demontat si folosit la constructia unei moschei din Hagl. In acelasi areal s-au gasit cele 12 puturi de la Elim mentionate in Exod (15 :27 „ Au ajuns la Elim unde erau 12 izvoare de apa si 70 de finici. Si au tabarit acolo langa apa”) si sectiunea franta a unei pietre de rasnit. Biblia ne spune ca israelitii se adunau sa macine mana pentru a face din ea paine (Numeri 11:8). Tot Biblia ne vorbeste in  Iesirea 32:5 despre Aaron care a cladit altar vitelului de aur. Ron a gasit un altar cu 12 pietroglife de vitel, realizate in stil egiptean. Un arheolog de la Universitatea din Riadh a fost deosebit de entuziasmat la aceasta descoperire afirmand ca ele sunt unicele pietroglife egiptene descoperite in Arabia Saudita. Relatarea biblica vorbeste despre mania lui Moise in fata idolatriei israelitilor si topirea vitelului de aur la care se inchinau acestia. Echipa avea sa descopere praf de aur in altar. Refidim – Stanca lui Horeb „Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin dupa calatoriile zilnice pe cari poruncise Domnul sa le faca; si au tabarit la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de baut”...” Poporul statea acolo chinuit de sete si cirtea impotriva lui Moise..” „Domnul a zis lui Moise: Treci inaintea poporului si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit riul si porneste! Iata Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca si va tasni apa din ea si poporul va bea. Moise a facut asa in fata batranilor lui Israel” Iesirea 17 : 1, 3, 5, 6 O alta descoperire remarcabila in zona este o stanca masiva (60 picioare inaltime si 40 picioare latime, 20 picioare adancime) aflata pe un deal pietros. O inspectie atenta indica eroziune datorata apei, un fapt surprinzator pentru o zona desertica. Totusi, Biblia vorbeste despre aceasta stanca. Moise isi condusese poporul prin desert iar acestia se plangeau din lipsa apei. Din acest motiv Dumnezeu ii porunceste sa loveasca stanca pentru ca El sa-si manifeste inca o data Puterea prin savarsirea unui miracol. Iar apa izvori din aceasta stanca. Media a ramas insa muta la aceste descoperiri din foarte multe motive.  Despre modul in care sauditii au primit aceste vesti si s-au implicat in cercetari, puteti citi pe website-ul Ron Wyatt Archaeology eu ma rezum doar la a spune „no comment”. (Surse: Truth or Fiction, Wyatt Archaeological Research http://wyattmuseum.com, http://www.wyattarchaeology.com, You Tube

Un documentar interesant privind Iesirea(Ron Wyatt descovering the Exodus (in 6 parti)

 

Sf Lumina de la Ierusalim in primele minute nu arde